La sfârșitul primei zile a festivalului dráMA17, publicul odorheian și invitații festivalului s-au bucurat de spectacolul Fulgerații, o coproducție a Teatrului Szigligeti din Oradea și a Teatrului din Szentendre. Spun „s-au bucurat” din simplul motiv că s-a râs în sală mai bine de jumătate de spectacol.
Fulgerații, un proiect semi-devised, regizat de Kincses Réka, Enyedi Éva și participanții la spectacol, urmărește, în paralel, mai multe povești ale actorilor secui, bineînțeles, ficționalizate, având în centru ideea de miracol. Ce este un miracol și oare există miracole? – două întrebări cu care spectacolul ne pune față în față.
Plin de teatralitate clasică, dar și de o performativitate ambiguă, spectacolul urmărește poveștile personajelor care trăiesc diverse miracole, însă imersiunea în spectacol este întotdeauna întretăiată de rupturi performative, brechtiene, fie că sunt songuri amuzante, cvasi-moralistice, fie că sunt momente de improvizație duse la paroxism fie, pur și simplu, cântece la chitară și tobe bas ale instrumentaliștilor de pe scenă – toate având rolul de a ne distanța și de a ne face mai atenți la mesajul acestor performeri.
„Șansa este tot timpul puternică. Cârligul tău să fie tot timpul aruncat în balta în care te aștepți cel mai puțin; vei găsi pește.” – Ovidius
