Luni, 21 septembrie 2026, a început al 17-lea dráMA, festivalul de dramaturgie contemporană maghiară și română organizat anual de Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc. (anti)Eroi de zi cu zi e tema ediției care propune 17 producții teatrale din Târgu-Mureș, Oradea, Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc, Cluj, București, Galați, Timișoara și Satu Mare. Reprezentațiile din cele 6 zile de festival sunt găzduite de proaspăt renovatul sediu al Teatrului Coregrafic „Udvarhely Néptáncműhely” / Cinematografului local, de Casa de Tineret Siculus, de restaurantul Szarvas și de sky-bar-ul hotelului Küküllő-Târnava. Sediul clasic al Teatrul Tomcsa Sándor, cel din Casa de Cultură plasată pe malul Târnavei, este încă în proces de renovare energetică.
Conform recensământului din 2022, populația Odorheiului Secuiesc, unul dintre cele orașe ale județului Harghita care găzduiește un teatru, era de 31.335 de locuitori. În seara de 21 septembrie 2026, 1% din populația orașului a mers la teatru. În jur de 230 de spectatori au asistat, în sala Teatrului Coregrafic, la Villámcsapottak / Fulgerații, co-producție a Teatrului Szigligeti din Oradea și a Teatrului din Szentendre, în timp ce peste 100 de oameni au privit, în Casa de Tineret Siculus, dubla reprezentație cu Egy diktátor születése / Nașterea unui dictator, producție a Studio Yorick din Târgu Mureș, pe un text de Csaba Székely, în regia lui Aba Sebestyén, cu formidabilul Ernő Galló în toate rolurile.
Acum un an, în 2025, publicul dráMA a primit cu mult entuziasm Karácsonyozzatok velünk, vagy ússzatok haza / Sărbătoriți Crăciunul cu noi sau înotați acasă, producția teatrului budapestan Örkény István, regizată de Réka Kincses, care semna și textul piesei. În 2026, Réka Kincses a revenit în calitate de regizoare cu Villámcsapottak / Fulgerații, spectacol al Teatrului Szigligeti din Oradea, realizat în co-producție cu Teatrul din Szentendre, cu premiera în octombrie 2025. De această dată, dramaturgia a fost semnată de Éva Enyedi.
10 actori. 9 dintre ei născuți în România, majoritatea în secuime, Anna Kocsis la Győr, în Ungaria. Poveștile lor personale. Evocarea liceului (pentru 9 din 10, a fost vorba de liceu cu profil real, multă matematică, fizică și informatică), istoria unui abuz teribil din copilărie (Réka Fodor), derularea unui accident auto (Anna Kocsis) & secvențe din viața de cuplu (Anna Kocsis și Hunor Sebestyén), relația nefericită fiică (Edit Firtos) – tată, amintiri despre un examen de bacalaureat în limba română susținut de un etnic maghiar (József Szotyori).
O seamă de întâmplări miraculoase, desprinse din faptul divers și ficționalizate, mixate cu poveștile personale. Un preot (Attila Balogh) supraviețuind unui fulger (vezi și titlul spectacolului), un bunic înviind (Géza Hajdu) în timpul propriului priveghi, elevul cu BAC-ul la română luând un 10 cvasi-imposibil tot după ce un fulger i-a dat supranaturalele puteri de a recita Miorița în original fără greșeală.
Alte bucăți de ficțiune, amestecate, la rându-le, cu poveștile personale. O bucătăreasă (Júlia Molnár) care iubește de la distanță un preot, un adolescent influencer dependent de publicul său de pe Tik Tok (Dávid Scurtu), Kocsis Gyula în rolul abuzatorului pedofil.
Convenția propusă de regizoarea Réka Kincses și de dramaturga Éva Enyedi e interesantă: toate narațiunile autobiografice sunt parte dintr-o dramaturgie precisă (care beneficiază și de supratitrare în limba română corespunzătoare); toate fragmentele ficționalizate pornesc de la o seamă de situații-cadru (descrise de supra-titrare) în interiorul căreia actorii sunt chemați să improvizeze. Viața e un document scris, teatrul, un prilej de joacă pe o temă dată.
Improvizațiile apasă latura comică. E folosită întreaga sală ca spațiu de joc, de alergare, de hârjoneală, de evadare, de electrocutare (pe bază de fulger, desigur), ba chiar de încercare de suicid (pe bază de scaune multi-etajate – decoruri: Florina Bellinda Vasilatos). Pasajele în proză alternează cu ample secvențe muzicale (Dávid Dombi, la clape, și Gábor Tóth asigură ilustrația sonoră live, asistați, în diverse momente, de patru dintre actori: József Szotyori, Réka Fodor, Edit Firtos și Hunor Sebestyén). Spectatorii sunt invitați să își povestească propriile istorii miraculoase, la reprezentația din Odorheiu povestea unei spectatoare se transformă în blues interpretat live de întreaga trupă pe versurile generate ad-hoc de chat gpt pornind de la narațiunea din public.
Nu toate conexiunile între tipurile de fire narative descrise mai sus sunt limpezi. Doza de supranatural / miraculos nu e integrată coerent în ansamblul spectacolului. Pe de altă parte, tocmai de alura de șantier dramaturgic e ceea ce face Villámcsapottak / Fulgerații atrăgător și apetisant. Alături de farmecul protagoniștilor, al căror impro-umor a produs repetate hohote de râs în sală.
E greu de spus dacă istorisirea episoadelor personale ale actorilor a avut ca punct de pornire un demers terapeutic. E mai probabil vorba de un exercițiu teatral, de o interogare a felului în care dramaturgia contemporană topește în formele ficțiunii coca proaspătă și fierbinte a biografiilor reale. Un demers interesant, înscenat într-o formă ludică și relaxată, menită să nască întrebări relevante și să producă umor pentru marele public.
Mihai Brezeanu
21 septembrie
Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici
