În cea de-a treia zi a festivalului dráMA17, am avut parte de un spectacol aparent simplu, dar, în același timp, complex ca poveste, cu un plot twist bine gândit de Alexandru Popa, autorul textului. Lumea lui Frank este o piesă și un spectacol de teatru care surprinde cu emoție povestea unui fiu care suferă de amnezie anterogradă în urma unui accident de mașină. Frank, tatăl, este protagonistul, cel care își va lua fiul sub grija sa, indiferent cât de mult îl va costa acest lucru.
„Cum arată viața unui om care și-a pierdut capacitatea de a forma noi amintiri? Un om care retrăiește, la infinit, aceeași zi din nou și din nou.” (Metropolis)
Toate pornesc de la această premisă, în textul lui Popa, un text concis, direct, dar, în același timp, bogat în poveste. Într-o lume în care Frank încearcă să-și ajute fiul și să creeze, zi de zi, un scenariu perfect pentru a nu-i divulga realitatea tulburătoare lui Jason, Vlad Zamfirescu reușește să croiască fin, prin metode regizorale simple, perspectivele fiecărui personaj. Nu e nevoie decât de trei actori (Vlad Zamfirescu, Adrian Titieni și Ștefana Samfira), un decor realist, ușor de schimbat, și energie, multă energie, pentru a înțelege motivațiile fiecărui personaj în parte.
Monologurile adresate publicului, care sparg pe alocuri convenția realistă, creează, pe lângă o schimbare de ritm, și o paletă mai largă de înțelegere a fiecărui personaj. Vedem aici suferința tatălui, confuzia fiului legată de relația cu tatăl său, dar și o lecție despre amnezia anterogradă, susținută de psihiatra lui Jason, la fel de implicată în această situație.
Spectacolul reușește să te țină până la sfârșit și nu te face decât să te întrebi ce se va întâmpla cu Jason mai departe și cât de mult mai este în stare Frank să sacrifice, în acest univers, pentru a-și proteja fiul. Și cu ce preț?
Ștefan Mihai
23 septembrie
