Tomcsa Sándor
#biografie
Tomcsa Sándor
Odorheiu Secuiesc, 27 august 1897 – Odorheiu Secuiesc, 18 ianuarie 1963, scriitor, caricaturist, jurnalist, prozator, dramaturg și animator cultural maghiar.
Scriitorul, cunoscut pentru spiritul său local-patriotic, a fost o figură marcantă a vieții culturale din Odorheiu Secuiesc. Opera sa se hrănește din comicul realității, din situațiile și contradicțiile grotesce. În nuvele și schițe este un portretist umoristic și satiric al vieții de provincie, al mic-burghezului și al omului simplu. În toate domeniile vieții orășelului și-a servit comunitatea fără a dori vreodată să fie primul, ci doar să fie el însuși. A fost dramaturg aclamat, șomer umilit, nuvelist premiat, tânăr boem, artist solitar și mereu maestrul amatorilor de teatru.
#război
Carieră
Tomcsa Sándor s-a născut la 27 august 1897, într-o casă din strada Szombatfalva din Odorheiu Secuiesc, demolată încă de la începutul secolului al XX-lea. Primul copil al unei familii maghiare cu doi copii, a cunoscut devreme lipsurile. Tatăl său, originar din comitatul Szabolcs-Szatmár, fiu de țărani din Géberjén, a ajuns la Odorheiu Secuiesc în 1891 ca inspector fiscal. Din căsătoria cu Finkér Gizella s-au născut doi copii: Sándor și Klementin. La doar patru ani, Tomcsa și-a pierdut tatăl, pe inspectorul de 29 de ani, răpus de o pneumonie contractată în timpul serviciului. Mama rămasă văduvă și-a întreținut familia prin croitorie. Primele două clase le-a urmat la Școala călugărițelor din Odorheiu Secuiesc, iar clasele a treia și a patra la Școala Franciscanilor. Din 1907 până în 1915 a studiat la Gimnaziul Romano-Catolic.
Din cauza problemelor financiare nu a putut deveni student al Academiei de Arte Frumoase din Budapesta, ci a lucrat doar ca zilier la finanțe. În august 1916, cu Regimentul 82 Infanterie, a ajuns direct pe front. Ultimele săptămâni ale războiului le-a petrecut în spital: a fost rănit la picior și a suferit de orbire de zăpadă, motiv pentru care a purtat ochelari cu cinci dioptrii toată viața. În 1918 s-a întors acasă, dar a trebuit să renunțe din nou la Academia de Arte Frumoase din cauza deciziei de la Trianon. În 1919 a lucrat ca muncitor agricol. A participat la manifestația împotriva deciziei de la Trianon, pentru care a fost condamnat la șapte luni de închisoare la Sibiu. După eliberare, între 1920-1921, a lucrat la fabrica de ceramică a unui unchi din Gherla. Fabrica a dat faliment, iar el s-a întors acasă, la Odorheiu Secuiesc. A încercat să intre la Academia de Arte Frumoase din Cluj, dar visul nu i s-a împlinit; a lucrat doar ca desenator la ziarul catolic Hirnök până în 1923.
#artă
Dragoste și teatru
În martie 1923 s-a întors la Odorheiu Secuiesc, simțind că atmosfera micii urbe i se potrivea și că va trăi din desenele sale. Între 22 și 29 aprilie 1923, în sala de sport a Colegiului Reformat, a avut loc prima sa expoziție de caricaturi.
Numărul din 18 decembrie atrăgea deja atenția asupra unei noi activități artistice: a fost prezentată piesa într-un act Amíg a szerző eljut odáig („Până ajunge autorul acolo”). Reprezentația a fost reluată la 16 ianuarie 1937, cu cântece interpretate de Ferenczy Böske. Atunci a început acea dragoste neîmplinită care a durat până dincolo de mormânt, până la moartea lui Erzsébet Ferenczy, în 1988. Deși caricaturist renumit la 30 de ani, Tomcsa Sándor nu era suficient de avut pentru a se căsători cu tânăra cu opt ani mai mică.
În 1934 și-a surprins cititorii cu romanul Fapta îngrozitoare a lui Szvoboda Augusztin. Romanul exprimă dorința sa de căldură familială, dar la asumarea responsabilității situația economică devine factor decisiv. Din reflecțiile personajului Kassay se desprinde că lui Tomcsa i-au lipsit anii adolescenței: războiul i-a spulberat. Romanul a apărut în suplimentul Ajándék regénytár al publicațiilor Brassói Lapok și Népújság. Nu a mai avut alte ediții, deoarece recenzia lui Kovács György din Erdélyi Helikon l-a criticat aspru.
#dramă
Literatură și lipsuri
Abia în 1938, cu piesa în trei acte Operația, premiată la concursul de dramaturgie al Teatrului Thália din Cluj, Tomcsa atrage atenția. Premiera a avut loc la 28 aprilie 1939, la Cluj.
La Odorheiu Secuiesc au continuat „serile Tomcsa” – seri vesele sau de conferințe – care au reprezentat momente deosebite ale vieții literare a orașului. Scriitorul își prezenta singur operele, ba chiar le ilustra pe loc cu caricaturi. A scris și nuvele cu ton liric, pentru a atrage atenția asupra ororilor războiului.
După război, Tomcsa și-a pierdut locuința închiriată, a rămas șomer și a trăit doar din onorariile unor apariții ocazionale. A scris piese într-un act și scenete pentru „serile Tomcsa”. În 1945 a devenit responsabil cultural al Apărării Poporului din Odorheiu Secuiesc, iar în 1946 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor Maghiari din România. Calitatea de membru îi conferea dreptul de a publica. Din 1946 a publicat în Utunk, iar din 1947 în Romániai Magyar Szó. În aprilie 1949, tipografia editurii din București a scos piesa sa în trei acte Jubélium, premiată deja în 1948 în Ungaria. În 1950 i s-a tipărit piesa într-un act Șobolanul, tradusă și în română. Piesele sale în trei acte nu au avut succes și au rămas în manuscris. Principalul lor neajuns era abordarea simplistă a artei socialiste: elementele de farsă erau aplicate forțat. În 1956 a apărut volumul de nuvele Vese velővel. În 1957 a fost publicată piesa în trei acte Ultima pai de speranță, jucată și la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Cu nuvela Golul a câștigat concursul revistei Igaz Szó. În 1959 a apărut volumul Cerneală și tuș, cu nuvele și schițe satirice. În același an a fost distins cu Ordinul Muncii de către Marea Adunare Națională.