Viitorul Președinte al României

Tamás Jakab, actorul trupei Teatrului „Tomcsa Sándor”, își dorea de ceva vreme să monteze o monodramă. Sau un spectacol de tip „one-man show”. În fine… Cert este că într-o bună zi (alta decât cea în care s-a născut ideea), i-a căzut o carte în cap. Nu, nu este o glumă și nici o întorsătură ieftină de situație: chiar i-a căzut o carte în cap. (Nu vă îngrijorați, a scăpat fără răni majore. Volumul nu era chiar atât de gros.) Cartea care l-a lovit pe Tamás Jakab conținea, printre altele, piesa câștigătoare a celei de-a IV-a ediții a concursului dráMÁzat, inițiat de Teatrul „Tomcsa Sándor”: textul lui Radu Popescu, intitulat Zloată sau Viitorul Președinte al României. Printr-o fericită coincidență, această operă este tocmai o monodramă. Cum Tamás era în căutarea unui astfel de text, iar volumul căzut din senin – după cum am mai menționat – includea unul, cel mai firesc lucru a fost să înceapă să-l citească… Și iată a sosit momentul în care, printr-o bruscă schimbare de registru, trecem la o notă profund serioasă. Evenimentele descrise în piesă nu doar că redau o poveste reală, ci surprind o întâmplare adevărată al cărei martor ocular a fost însuși Tamás Jakab. Fără să știe nimic unul de celălalt, scriitorul și actorul se aflau în același tramvai din București în care s-a petrecut… ceea ce s-a petrecut. Privind lucrurile dintr-o perspectivă și mai riguroasă, pentru a nu fi acuzați de superficialitate: spectacolul chestionează problematica marginalității sociale și a vizibilității prin intermediul personajului Silviu Moisă, care își face campanie printre călătorii unui tramvai – înarmat cu convingeri ferme, pliante și propriul adevăr. Producția este deopotrivă o radiografie socială și o confesiune personală: o explorare sensibilă, intimă și totodată de un profund impact public a fricilor politice, a tentației populismului și a responsabilității individuale. „Uneori, o singură întâlnire dezvăluie mai multe despre o societate decât o întreagă campanie electorală.”