E vineri după-amiază. Sfârșit de săptămână, începutul serii celei mai lungi din dráMA17. E rost de 3 spectacole de dramă, un spectacol-concert, un pub quiz & beerpong și, desigur, o petrecere. Noaptea cea mai întinsă dintr-un festival foarte intens. Ce mult a crescut dráMA în ultimii ani! Câte spectacole, câte evenimente, câte întâlniri, ce efervescență! E uimitor, molipsitor și creează dependență!
La dráMA, meseria de spectator de teatru, cu subdiviziunea ei numită cronicar / critic, virează rapid în workaholic, cu pericol de burnout. Scuze pentru termenii în engleză! Overtime, premiera absolută a companiei independente clujene Asociația Teatrală Shoshin găzduită chiar de Siculus, ne pune în față pericolului major al epuizării pe bază de muncă. Corporatiști și nu doar, oameni care confundă adesea sensul vieții exclusiv cu rezultatul efortului nebun depus peste zi & peste noapte la job(uri), riscă să piardă controlul asupra propriului corp, propriei minți, propriei existențe. Cum spune Áron Dimény în monologul său rostit la lumina ecranului laptopului „devenim oameni care întârzie la propria viață”.
Un ceas mai târziu, Tamás Jakab confiscă pentru 50 de minute sala Teatrului Coregrafic „Udvarhely Néptáncműhely”. La discuțiile de după, toată lumea vorbește de simplitatea, siguranța de sine și precizia actoriei lui Tamás, care livrează impecabil o poveste profund neliniștitoare din imediata noastră vecinătate (sperăm că nu și din viitor).
„Acesta e un spectacol legendar”, mi se spune când mă așez la masa de Szarvas. Pe scenă, 3 foști colegi de facultate la Târgu Mureș care au realizat, acum 29 de ani, un spectacol-concert pornind de la un volum de versuri. Lóránt Márton (astăzi, actor la Sfântu Gheorghe), Ernő Fazakas (acum, actor și realizator radio la București) și Csongor Nagy (actorul de la Satu Mare dublu nominalizat UNITER în ultimii 2 ani) m-au ținut cu ochii pe dânșii și cu urechile pe muzica lor vreme de aproape un ceas și jumătate deși nu știu o boabă maghiară. Chitări, clape, vioară, voci, prezență scenică, poante muzicale, emoții felurite.
Seara și-a urmat cursul. Pentru unii la Szarvas, pentru alții la Siculus, pentru alții la Jungle. S-a discutat teatru, s-a bârfit, s-a consumat, s-a râs, s-au făcut planuri, s-au evitat predicțiile pesimiste. O seară (de fapt, o săptămână), cât o insulă de optimism bine temperat într-o mare din ce în ce mai furtunoasă.
Mihai Brezeanu
25 septembrie
